Mama Timpurilor, Pazitoarea Anului Nou Primavaratic
Baba Dochia este intruchiparea trecerii dintre lumi: dintre frigul iernii si primele semne ale renasterii. Imbracata in cojoc greu de oaie, cu suman gros si marama stransa sub barbie, ea poarta pe chip seninatatea veacurilor. Ridurile ei sunt cararile anotimpurilor, iar privirea calda este lumina Soarelui care sparge iarna.
Sprijinita in toiag, ea nu este doar batrana miturilor populare, ci arhetipul Marei Mame, cea care tine randuiala schimbarii. Oile de la picioarele ei o recunosc ca pe o pazitoare, iar vantul de primavara ii inconjoara figura cu spirale vii, ca un descantec de dezghetare.
Cojoacele ei, purtate strat dupa strat, simbolizeaza vremurile trecute: greutatile, iernile vietii si marile transformari. In legenda ei, atunci cand Dochia isi leapada cojoacele rand pe rand, lumea se topeste, iar in sufletul tau se intampla acelasi lucru: se topesc vechile poveri pentru a face loc unui nou inceput.
In jurul ei, cerul este albastru ca apa vietii, soarele rasare timid, iar fulgii devin petale de lumina. Baba Dochia nu este doar un personaj, este ritmul naturii, memoria satului, vocea ancestrala care spune: „Cand este vremea sa te dezgheti, o vei sti. Si vei merge mai departe, chiar daca inca mai ninge.”
Dimensiune: A4
Acuarela pe hartie
Fara rama