Legenda Martisorului Ilustratie pictata

Se spune ca, demult, la hotarul dintre iarna si primavara, Soarele a coborat pe pamant sub chip de fata, ca sa priveasca oamenii de aproape. Dar un zmeu puternic a rapit-o si a inchis-o intr-un munte de piatra, iar lumea a intrat in frig, intuneric si tacere. Fara Soare, florile nu mai infloreau, izvoarele inghetau, iar inimile oamenilor deveneau grele.

Atunci, un tanar voinic, curajos si drept la suflet, a hotarat sa o elibereze. A strabatut paduri adanci, ape repezi si munti inzapeziti, purtand in mana un fir subtire, alb si rosu, ca o binecuvantare. A luptat cu zmeul, iar sangele sau cald s-a scurs in zapada de la poalele muntelui. Cand ultimele picaturi au atins pamantul, Soarele s-a ridicat din nou pe cer, luminand intreaga lume.

Pe locul unde sangele voinicului s-a unit cu prima raza de lumina, a inflorit o mica floare alba: ghiocelul – prima promisiune a primaverii. De atunci, oamenii poarta snurul alb-rosu ca simbol al echilibrului:
albul este viata, puritate si renastere,
rosul este curaj, dragoste si jertfa.

Este legatura dintre lumina Soarelui si inima omului, dintre iarna si primavara, dintre inceput si continuitate. Iar martisorul, purtat cu drag, aduce noroc, protectie si puterea de a trece prin schimbare cu frumusete si curaj.

Dimensiune: A4
Acuarela pe hartie
Fara rama