Pastratoarea Casei, a Neamului si a Rodului
Aceasta figura feminina este intruchiparea arhetipala a femeii romance: frumoasa, statornica, roditoare si veghetoare peste neam, din rasarit pana in apus. Cu cununa de maci si spice pe cap, ea poarta in parul ei focul vietii si bogatia campului. Macul este floarea sanului si a jertfei, simbol al pasiunii, al memoriei si al puterii de a transforma ranile in frumusete. Iar spicul de grau, sfant in toate riturile vechi, este abundenta, painea, hrana trupului si a sufletului, dar si promisiunea continuitatii: „cat timp graul creste, neamul traieste”.
Casa din bratele ei nu este doar un acoperis, ci vatra: locul unde se aduna povestile, unde se nasc copiii si unde se aprind luminile sarbatorilor. A o purta la piept inseamna a recunoaste misiunea femeii: sa ocroteasca, sa cladeasca, sa rodeasca.
Faptul ca ea sta intre soare si luna arata echilibrul cosmic al femeii:
☀ Ziua — partea vizibila: munca, grija, organizare, daruire.
🌙 Noaptea — taina: vis, emotie, rugaciune, magii simple care tin lumea laolalta.
Ea este stalpul dintre doua lumi: cea materiala si cea spirituala.
Martisorul purtat la piept, cu rosu si alb impletit, este traditia care nu se rupe.
Alb — puritatea inceputului.
Rosu — sangele vietii.
Pentru romanca, firul acesta este legamant cu pamantul, cu destinul si cu anotimpurile. Femeia Romanca este radacina si binecuvantare, cea care naste, hraneste, tine lumina aprinsa si leaga cerul de pamant.
Dimensiune: A4
Acuarela pe hartie
Fara rama