Am acceptat sa fiu impreuna cu acest cristal, fie ca l-am cumparat sau l-am primit cadou. Eu l-am acceptat. El ma accepta? Cum stiu ca m-a acceptat? Cum pot avea certitudinea ca va lucra in beneficiul meu? Nu-i vorbesc limba, deci nu stiu raspunsul sigur la intrebarea asta...
Dar pot sa fac tot ce stiu sa ma asigur ca imi va fi favorabil. Intai sa-l curat de energiile altora. Sa raman doar eu in aura lui.
Curatarea energetica
Cristalul este un instrument puternic de echilibrare si vindecare energetica, dar pentru a functiona la capacitatea favorabila, acesta are nevoie de o curatare energetica adecvata. Daca primesc sau achizitionez un cristal, este important sa-l curat de energiile externe, astfel incat sa poata lucra eficient cu energia mea personala.
Prin urmare, ma port cu el frumos si cu blandete. Il lipesc de un alt cristal ce ii este prieten: Cristal de Stanca sau il bag intr-un paharel - scufundat, acoperit cu sare grunjoasa. Sarea este tot un cristal, care se pricepe cel mai bine sa curete. Preia franturile de energii si le scoate dintre moleculele celorlalte cristale.
Le atrage si le inglobeaza, le incuie in sine si nu le mai lasa sa se intoarca in cristal. Las paharul la lumina, la intuneric, iar la lumina – in asa fel incat fotonii sa provoace toate celelalte frecvente de energie sa se miste, sa se lase antrenate spre in afara cristalului. Si ii las timp suficient – o zi si o noapte.
Apoi il scutur de sare, il sterg, chiar il clatesc in apa limpede de la robinet. Sarea o dizolv in apa si o las sa se duca in canalizare sau o ingrop in pamant, sa si-o ia Mama Natura inapoi si sa faca ce stie ea. Am curatat, astfel, energiile de frecvente medii din cristalul meu.
Curatarea de energiile de frecventa joasa
Ingrop cristalul in pamant autentic. Imi insemnez bine locul, ca sa nu raman fara el. Cand vine "mainele", il dezgrop si-l spal de praf. Mama Natura a preluat intunericul si orice rau din cristalul meu si il recicleaza in siguranta. Cu ea, nimic nu se pierde, totul se tranforma si hraneste.
Acum mai ramane sa ma ocup de frecventele inalte, asa ca il arat cu mandrie Soarelui, Lunii si Stelelor! Il tin in palma si il rog sa se lase spalat de lumina puternica solara, de lumina subtila a stelelor, de lumina indirecta, oglindita, furisata lunara. Il spala si realitatea, si metafora. Il spala si concretul, si subtilul. O zi, o noapte, o dimineata. Si iar sub apa.
Conectarea cu cristalul
Acum e curat si purificat ca un prunc dupa scaldatoare. Rade la mine si sclipeste cu bucurie. De-abia acum imi arata mandru cine este el cel adevarat, cum arata in toata splendoarea lui, ma lasa sa-l cuprind si sa stau de vorba cu el. Si nu-mi mai poate ascunde nimic. Acum, daca ma deschid cu sinceritate in fata lui, imi raspunde si el cu sinceritate si bunavointa.
Se lasa rugat, inteles si convins sa se impartaseasca mie, sa lucreze alaturi de mine si in beneficiul meu. Va face treaba cea mai buna pe care o stie si o poate. Dar are si pretentii: sa ma dezvalui in fata lui in toata autenticitatea mea.
Asa ca inchid ochii si ma intorc in mine. Palma cu cristalul mi-o duc la frunte sau la crestet, la al treilea ochi – ochiul subtil, poarta sufletului deschisa catre lumea intreaga, de toate frecventele. Ochiul ce nu stie sa minta, sa ascunda. Si las Sinele meu sa vorbeasca cu cristalul, pe limba lor. Aceeasi limba. Ne invoim sa lucram in liniste si armonie, sa fim o echipa imbatabila, o echipa de succes. Vom indeplini impreuna obiective si dorinte prin care el, cristalul, se va innobila, iar eu, omul, ma voi implini. Imi va deschide cai, imi va traduce intentii, imi va modula pe frecventa mea energii.
Relatia cu cristalul
Impreuna sau despartiti, purtandu-l sau tinandu-l in cutie ori pe raft, montat in metale, lemn, textil sau doar golas – cristalul meu va lucra pentru mine. Va reflecta si refracta energii si mi le va adresa pe toate. Imi va culege din aura identitatea si o va grai mai melodioasa, mai luminoasa, mai adaptata la omul care vreau sa devin. Intentia mea primeaza, este mobilul prim al relatiei mele cu cristalul.
Deciziile mele sunt vectorul director al vietii si rostului meu in corpul acesta, iar cristalul este limba in care se vorbeste manifestarea mea; este una dintre culorile in care ma arat mie si lumii; este simbolul vointei mele de a fi, de a ma face. Iar eu sunt, pentru el, unul dintre sensurile existentei sale, rostul vremelnic al zilei de azi. Rostul. Motivul. Incantarea si implinirea. Premiul pe care il va primi facandu-si bine treaba. Zambetul cu care isi incheie misiunea.
Eu devin EU, in deplinatatea misiunii mele, insotindu-ma cu un prieten fidel pana la moarte.
Caci da, uneori cristalul se poate jertfi pe altarul meu. Poate sa munceasca atat de intens, incat sa se sfarame pentru mine, pentru binele meu. Se sfarama spontan, cand nu-i mai incap intre fatete energiile mele indoielnice. Sau ale celorlalti pe langa care ma incapatanez sa exist. Si atunci – inseamna ca cristalul s-a sacrificat.
M-a inaltat mai presus de sine si m-a sustinut pana la capat. Si-atunci voi marturisi daruirea lui suprema in fata intregii lumi si voi multumi universului ca mi s-a oferit in aceasta forma si in aceasta prietenie.